Într-o vale montană din cantonul Valais, la peste 1.300 de metri altitudine, satul Albinen încearcă de câțiva ani o soluție neobișnuită pentru o problemă tot mai comună în Europa rurală: depopularea. Localitatea oferă bani celor dispuși să se mute definitiv acolo, iar povestea a revenit recent în atenția publicului larg după ce a circulat din nou pe rețelele sociale.
Contrar unor variante ale știrii apărute online — care vorbesc despre plăți lunare de aproximativ 3.000 de dolari — programul Albinen nu presupune un venit lunar recurent, ci o sumă unică de relocare. Potrivit informațiilor confirmate de mai multe publicații, inclusiv swissinfo.ch, locuitorii care se calific pot primi 25.000 de franci elvețieni (aproximativ 25.400 de dolari) de adult, 50.000 de franci de cuplu și 10.000 de franci pentru fiecare copil.
Nu este o inițiativă nouă: satul a votat acest pachet de măsuri de salvare în noiembrie 2017, după decenii de scădere constantă a populației. În ultimii 80 de ani, numărul locuitorilor s-a redus cu circa 100 de persoane, iar mai mult de jumătate dintre cei rămași sunt vârstnici. Multe dintre casele satului au ajuns case de vacanță, iar școala locală s-a închis acum un deceniu din lipsă de elevi, copiii fiind nevoiți să facă naveta zilnică spre localitățile vecine.
Condiții stricte, nu bani „gratis"
Suma nu se acordă necondiționat. Pentru a beneficia de program, solicitanții trebuie să îndeplinească mai multe criterii cumulative, confirmate constant în relatările despre Albinen:
- să fie cetățeni elvețieni sau străini cu permis de ședere C (obținut, în general, după cinci ani de rezidență pentru cetățenii UE și după zece ani pentru alte naționalități);
- să aibă sub 45 de ani;
- să cumpere, construiască sau renoveze integral o locuință în valoare de cel puțin 200.000 de franci elvețieni;
- proprietatea trebuie să devină reședință principală, nu casă de vacanță;
- să se angajeze să locuiască în Albinen cel puțin zece ani — dacă pleacă mai devreme, banii trebuie returnați integral.
Așadar, banii funcționează mai degrabă ca un stimulent pentru un angajament pe termen lung față de comunitate, nu ca o sumă necondiționată oferită oricui dorește o schimbare de peisaj.
Când vestea s-a răspândit inițial, autoritățile locale au raportat un aflux neobișnuit de solicitări pentru un sat cu câteva sute de locuitori. Consiliul local a declarat că primea până la 100 de cereri de informații pe zi, semn al atractivității ofertei — dar și al numărului mic de locuri disponibile efectiv. Municipalitatea a primit doar câteva cereri ferme, iar prima familie care s-a stabilit oficial în sat prin acest program a venit dintr-un canton din nordul Elveției.
Cazul satului elvețian nu este singular. Tot mai multe localități mici din Europa — de la sate din Italia la comunități montane din Spania — experimentează cu stimulente financiare similare pentru a lupta împotriva îmbătrânirii populației și a exodului tinerilor către marile orașe. Ce diferențiază Albinen este combinația dintre peisajul spectaculos, apropierea de stațiuni cunoscute precum Leukerbad și condițiile relativ clare, deși stricte, ale programului.
Pentru cei atrași de ideea unei vieți liniștite, în mijlocul Alpilor, oferta rămâne totuși una accesibilă mai degrabă cetățenilor elvețieni sau rezidenților pe termen lung din Elveția, decât oricui dorește pur și simplu să se mute din străinătate peste noapte.
