Într-o zonă izolată din Turingia, în centrul Germaniei, un teren de 24.000 de metri pătrați ascunde o poveste neobișnuită: un întreg „sat” format din 15 case, scos la vânzare la un preț pe care, în orice mare oraș german, l-ai plăti pentru un apartament de câțiva metri pătrați.
Amplasat între pajiști, păduri și copaci seculari, aproape de lacul de acumulare Hohenwarte, terenul din districtul Saalfeld-Rudolstadt este listat pe platformele imobiliare la 390.000 de euro, potrivit unei relatări Euronews.
Suma pare derizorie având în vedere ce cuprinde: 15 clădiri cu câte un singur etaj, fiecare cu aproximativ 100 de metri pătrați utili, plus o clădire centrală cu o sală de mese de peste 300 de metri pătrați. Construcțiile au fost deja demolate până la structura de bază și sunt racordate la electricitate și la rețeaua de apă, în timp ce apele uzate sunt evacuate momentan printr-o fosă septică.
Pentru comparație, în marile orașe germane, unde piața imobiliară este printre cele mai scumpe din Europa, aceeași sumă abia dacă ajunge pentru o locuință de câțiva metri pătrați.
De la cămin muncitoresc, la centru de vacanță, la sat fantomă
Istoria locului se întinde pe mai bine de șapte decenii și poartă amprenta transformărilor prin care a trecut Germania. Complexul a fost construit în perioada Republicii Democrate Germane și a funcționat între 1954 și 1990, la început ca un cămin pentru ucenicii angajați la o oțelărie din regiune, apoi ca centru de vacanță și recreere pentru muncitori.
După reunificarea Germaniei, locul a rămas complet nefolosit timp de un deceniu. Abia din anul 2000 casele au fost repopulate, de data aceasta cu rol rezidențial. Actualul proprietar, Franz Eberitsch, povestește că locuitorii de atunci erau înregistrați oficial la această adresă și primeau chiar ajutoare de stat, precum alocația pentru locuință. Acest fapt l-a convins că folosirea în scop rezidențial era, la vremea respectivă, permisă din punct de vedere legal.
Blocajul birocratic
Eberitsch a cumpărat terenul în 2014, după ce s-a întors în Germania împreună cu familia, dintr-o perioadă petrecută în Noua Zeelandă. Planul lui era ambițios: să transforme locul într-o comunitate în care oamenii să trăiască aproape de natură, să regăsească spiritul comunitar și să construiască împreună ceva nou.
Proiectul s-a lovit însă de un obstacol pe care mulți proprietari germani îl cunosc bine: legislația de urbanism. Deși terenul se află la doar circa 200 de metri de marginea satului, din punct de vedere administrativ el este considerat în afara zonei construite. Pentru că locul nu a fost folosit între 1990 și 2000, autoritățile susțin că statutul inițial de „drepturi dobândite” a expirat.
„Când am dorit ulterior să realizăm lucrări de renovare mai ample și să dezvoltăm în continuare amplasamentul, situația urbanistică a fost reevaluată. Ni s-a comunicat că înregistrările efectuate la momentul respectiv nu au modificat statutul urbanistic și că dreptul de menținere a situației anterioare expirase deja din cauza întreruperii îndelungate a utilizării”, explică Eberitsch.
Autoritățile locale privesc cu reticență ideea unei utilizări rezidențiale permanente, avertizând că aceasta ar putea duce la apariția unei „așezări dispersate” în zona periferică — un fenomen pe care planificarea urbană germană încearcă să îl evite. Pentru a folosi legal complexul, ar fi nevoie fie de un nou plan local de amenajare, fie de o altă formă de autorizație urbanistică, un proces despre care legislația germană în domeniul construcțiilor este cunoscută că poate dura ani întregi și implică obstacole birocratice considerabile.
Un vis holistic, în căutare de finanțare
În ciuda blocajelor administrative, proprietarul nu a renunțat la viziunea sa. Eberitsch își imaginează transformarea complexului într-un sat holistic dedicat sănătății și regenerării, cu spații pentru fizioterapie, osteopatie, naturopatie și yoga, unități de cazare pentru vizitatori și o clădire comunitară centrală care să găzduiască activități comune.
Anunțul de vânzare precizează chiar că lucrările de construcție și amenajare ar putea fi realizate direct de firma de construcții asociată proprietarului, ceea ce ar simplifica procesul pentru un eventual cumpărător interesat de acest tip de proiect.
Problema, spune Eberitsch, este lipsa capitalului inițial necesar pentru a duce proiectul mai departe — motiv pentru care a lansat un apel neobișnuit, adresat direct unuia dintre cei mai bogați oameni din lume.
„Poate chiar e nevoie de cineva ca Elon Musk”
„Poate că într-adevăr este nevoie de cineva ca Elon Musk. Dacă Elon Musk ar citi într-adevăr acest articol, aș fi încântat să primesc o finanțare inițială de aproximativ un milion de euro”, a declarat proprietarul.
Iar în schimbul sprijinului financiar, Eberitsch îi promite antreprenorului american o experiență ceva mai puțin obișnuită decât zborurile spațiale: o vacanță la ferma sa de alpaca din apropierea localității Unterwellenborn — „în cazul în care Elon ar avea vreodată nevoie să revină cu picioarele pe pământ, în loc să se simtă în stare de imponderabilitate.”
Deocamdată, mini-satul din Turingia rămâne ceea ce este de câțiva ani buni: o proprietate cu potențial mare, blocată între un vis comunitar și birocrația urbanistică germană — și scoasă la vânzare la un preț care, în orice alt context, ar părea aproape ireal de mic.
