Spionajul rusesc în Europa a devenit agresiv, vizibil și deprofesionalizat

Italia a anunţat săptămâna trecută expulzarea a doi funcţionari ruşi după arestarea în flagrant delict a unui ofiţer al marinei italiene în timp ce transmitea unui militar rus documente clasificate.

Mai mulţi diplomaţi ruşi acuzaţi de spionaj au fost expulzaţi în ultimele luni din Bulgaria, Olanda, Austria, Franţa şi Republica Cehă… De fiecare dată, Moscova reacţionează într-o manieră simetrică, denunţând ceea ce ea numeşte acuzaţii nefondate şi ‘rusofobe’.

‘Serviciile de informaţii ruse au adoptat o mentalitate de război. Ele cred că au de a face cu o bătălie existenţială pentru locul Rusiei în lume’, apreciază Mark Galeotti, expert în politica rusă, autorul volumului ‘O scurtă istorie a Rusiei’. ‘Această abordare s-a cristalizat în 2014. Revoluţia din Ucraina este, în ochii lui Vladimir Putin, o operaţiune a CIA şi MI6’ britanic, adaugă el.

Aspectul este confirmat de Andrei Soldatov, redactorul şef al site-ului rusesc Agentura.ru, specializată în servicii de informaţii. ‘Ei cred că cea mai mică acţiune occidentală, cum ar fi criticarea încălcării drepturilor omului sau munca jurnaliştilor străini, poate duce la o revoluţie’, afirmă acesta.

De fapt, serviciile ruse merg mult mai departe de recrutarea spionilor sau coruperea funcţionarilor străini, activităţi practicate de toate marile puteri. În 2018, fostul agent dublu rus Serghei Skripal a făcut obiectul unei tentative de asasinat prin otrăvire în Marea Britanie. Un an mai târziu, la Berlin, un fost combatant rebel cecen a fost ucis de un bărbat suspectat că a acţionat la ordinele Moscovei.

În prezent, Occidentul acuză Rusia de otrăvirea opozantului rus Aleksei Navalnîi cu agent neurotoxic din clasa Noviciok, o substanţă de uz militar, pe teritoriul rus. Cea mai virulentă voce la adresa preşedintelui Vladimir Putin a supravieţuit acestei tentative de asasinat, după cinci luni de tratament în Germania. La revenirea la 17 ianuarie a.c., la Moscova, el a fost încarcerat.

Serviciile ruse au demonstrat însă că nu sunt atotputernice. Navalnîi şi Skripal au supravieţuit, iar atacatorii lor au fost demascaţi. Agenţii ruşi nu au prevăzut că o femeie va deceda, iar un poliţist va fi grav rănit în atacul cu Noviciok împotriva lui Skripal, împreună cu care a fost otrăvită şi fiica acestuia Iulia în Anglia.

Mai mult, platforma de jurnalism de investigaţie Bellingcat a identificat zeci de agenţi ruşi, după ce a detectat practici recurente în crearea identităţilor false de către GRU (informaţii militare) şi FSB (Serviciul de Federal de Securitate).

Mihail Liubimov, colonel KGB în rezervă, regretă ‘degradarea ideologică’ a agenţilor şi punctează un context geopolitic nefavorabil.

Înainte de căderea Cortinei, îşi aminteşte el, erau ‘sindicate puternice şi partide de stânga pe care (serviciile) puteau să se sprijine’.

Andrei Soldatov descrie la rândul său servicii corupte şi slăbite de teama epurărilor. ‘Mizând pe devotamentul agenţilor în detrimentul profesionalismului – când cel mai important lucru este să execuţi ordinele, fie chiar cele stupide – veţi obţine spioni docili, dar incompetenţi’, spune expertul rus.

Însuşi faptul că aceste evenimente ies în piaţa publică ridică întrebări: a fost un timp când scandalurile de spionaj se rezolvau între iniţiaţi, într-o coregrafie milimetrică departe de camerele de filmat. Dar despre ce este vorba aici nu mai este slăbiciune, ci o problemă de comunicare.

‘Noviciok este metoda cea mai grea dintre toate cele utilizate în mod curent în Rusia, unde disidenţii şi opozanţii ‘cad de la fereastră’ cu regularitate’, afirmă ironic cei de la Soufan Center, un think-tank american. Astfel, Moscova ‘trimite un mesaj clar celor care se încumetă să-l sfideze pe Putin’. Rusia reafirmă că se simte ‘suficient de sigură pentru a ucide figuri ale opoziţiei în străinătate’, apreciază experţi ai acestui think-tank.

‘Când utilizează un agent neurotoxic precum Noviciok pentru a asasina pe cineva ei fac asta pentru că doresc ca acest lucru să devină public’, consideră Damien Van Puyvelde, expert în serviciile de informaţii de la Universitatea din Glasgow (Scoţia).

În faţa acestor veleităţi, europenii aleg şi ei să facă publice unele lucruri. Anumite episoade s-au scurs în spaţiul public, cum ar fi cel relatat de cotidianul francez Le Monde, care a dezvăluit la sfârşitul anului 2019 că 15 ofiţeri GRU îşi instalaseră o bază în Alpi pentru a opera în Europa timp de patru ani.

‘Uneori decidem să facem publice obstacolele pe care le întâmpinăm. Este un avertisment’, explică un înalt responsabil francez, bun cunoscător al serviciilor. ‘Poziţia este de a spune clar că nu vom mai tolera astfel de acte’, subliniază el.

După cazul Skripal, cel al zborului MH17 al Malaysia Airlines doborât în estul Ucrainei, pentru care sunt urmăriţi trei ruşi şi un ucrainean, după scandalurile de ingerinţă rusă în alegeri din Occident, ‘s-ar putea să intervină un fel de saturaţie colectivă şi necesitatea ca europenii să accepte comunicarea politică’, confirmă Damien Van Puyvelde. Dar ‘rămân încă linii roşii’, adaugă expertul citat.