Țarul Pavel I al Rusiei a fost succesorul Ecaterinei cea Mare, însă acesta a ajuns să fie ucis de către ofițerii nobili. Află care a fost motivul pentru care ofițerii i-au dorit moartea acestuia, dar și alte detalii rămase necunoscute de-a lungul secolelor.
Țarul Pavel I al Rusiei a fost ucis de ofițerii nobili
Pavel I al Rusiei a fost fiul și succesorul Ecaterinei cea Mare, care i-a luat tronul Romanov de la soțul ei, țarul Petru al III-lea, și l-a ucis în 1762, un eveniment care a răvășit mai târziu mintea fiului lor, fiind doar un băiat de opt ani.
Redutabila Ecaterina a avut puțin timp pentru moștenitorul ei. L-a căsătorit cu o prințesă germană și i-a așezat pe o moșie la Gatchina, departe de centrul afacerilor din Sankt Petersburg, unde Pavel putea privea soldații și paradele militare susținute fără sens de care se bucura. Admira armata prusacă și era obsedat de mișcările exacte și detaliile precise ale uniformei.
Pavel și soția sa au avut un fiu, Alexandru, născut în 1777. Ecaterina l-a crescut la curtea ei și, pe măsură ce împărăteasa se apropia de moartea ei, se părea că ar putea să-l numească pe Alexandru, nu pe Pavel, drept succesor.
Cu toate acestea, când Ecaterina a murit în noiembrie 1796, Pavel a reușit să devină țar la vârsta de patruzeci și doi de ani, și-a pus trupele în uniforme în stil prusac și a avut multă satisfacție în revizuirea evoluțiilor lor în fața Palatului său Mihailovski din Sankt Petersburg, la ora 11 dimineața, în fiecare zi. Ofițerii de elită din pază, forțați să ia parte la aceste șarade, nu s-au bucurat de ele.
Mai serios, țarul a început să inverseze multe dintre politicile mamei sale și să slăbească influența aristocrației. Singurii mari domni din Rusia, a remarcat el odată, erau acei bărbați care vorbeau cu țarul și numai atâta timp cât conversația continua.
A încercat să ușureze povara iobagilor, în detrimentul proprietarilor de pământ, și a numit birocrați să conducă administrația centrală și locală. Pentru a preveni contaminarea de temuta Revoluție Franceză, Pavel le-a interzis supușilor săi să călătorească în străinătate și a interzis importul de cărți și periodice străine. Politica sa externă a fost un dezastru, iar capriciozitatea și izbucnirile sale de furie neguvernabilă au dat oponenților săi motive să-i pună la îndoială sănătatea mintală.
Într-o noapte rece de luni în Sankt Petersburg, care urma să fie ultima din viața lui, Pavel a găzduit o cină la palat. Printre cei prezenți se număra și fiul său, Marele Duce Alexandru, care a mâncat puțin și nu părea în largul său.
Fiul lui Pavel, Alexandru ar fi participat la crima
Fiul lui Pavel ar fi fost implicat
După cină, țarul s-a retras în apartamentele sale private. Există relatări contradictorii despre ceea ce s-a întâmplat mai târziu, dar un grup de conspiratori condus de generalul Leo Bennigsen și contele von Pahlen, comandantul militar al orașului, au fost admiși în liniște la palat.
Von Pahlen s-a dus în camera lui Alexandru, în timp ce Bennigsen a condus un grup de ofițeri de gardă în suita țarului. În mare parte, conspiratorii băuseră mult de băut. Au învins doi valeți, au spart ușa și au intrat în dormitor, care era luminat de o singură lumânare și părea gol.
Unul dintre ei a spus că Pavel a plecat, dar Bennigsen a simțit lenjeria de pat și a spus că nu a ajuns prea departe, deoarece patul era încă destul de cald. În curând, Pavel a fost găsit ascuns îngrozit în spatele unui paravan. A avut loc o încăierare în care țarul a fost bătut și strangulat cu o eșarfă. Era puțin înainte de ora unu dimineața.
Conspiratorii aveau un document de abdicare pe care să-l semneze Pavel, așa că este posibil să nu fi intenționat inițial să-l omoare. Pe de altă parte, von Pahlen, întrebat în prealabil ce s-ar întâmpla cu împăratul, răspunsese amenințător că a face o omletă necesită spargerea ouălor. Alexandru, care a devenit Țarul Alexandru I, a fost cu siguranță parte la căderea tatălui său, dacă nu la crimă. A avut o conștiință încărcată pentru tot restul vieții.
Sursa: Știri din Lume
