O femeie a mărturisit că nu se poate abţine din a mânca cenuşa soţului său şi recunoaşte că obiceiul extrem de ciudat a ajutat-o să slăbească aproape 19 kilograme de la decesul acestuia.
Casie, în vârstă de 26 de ani, din Tennessee, și-a pierdut soțul, Sean, la doar doi ani și jumătate după ce l-a cunoscut. Cei doi se căsătoriseră la doar zece luni după ce s-au întâlnit, în 2009 şi eraud e nedespărţit. Din nefericire Sean a murit brusc, în urma unui atac sever de astm, tragedie care a lăsat-o pe Cassie cu inima zdrobită: „Lumea mea s-a oprit în loc”, scrie Observator.
Iniţial, femeia şi-a găsit alinarea purtând cu ea, oriunde mergea, cenuşa răposatului ei soţ. „Îl iau cu mine peste tot, la magazin, la cumpărături, la film, în oraş să mănânc, oriunde merge. De fiecare dată când merg la magazin cumpăr mâncarea care îi plăcea lui, nu o mănânc, doar o gătesc pentru el. Unii râd, cred că glumesc, dar vorbesc serios, fac totul pentru soţul meu”, a mărturisit Cassie, potrivit The Sun.
Cu toate acestea, dependenţa acesteia a evoluat într-o obsesie mai periculoasă: „Cred că odaă cu transferul cenuşii sale, o parte a căzut şi într-o cutie de carton şi pe mâinile mele. Nu am vrut să şterg cenuşa, adică e soţul meu, nu am vrut să-şi şterg urmele, aşa că m-am lins pe degete. Şi iată-mă astăzi, aproape două luni mai târziu, nu mă pot opri din a-mi mânca soţul. Mai întâi îmi ling degetul şi împrăştii cenuşa pe bune şi apoi o mănânc. Are gust de ouă stricate, nisip şi hârtie, dar am ajuns să iubesc acel gust, a început prin a nu-mi dori să scap de cenuşă, iar acum am ajuns să o mănânc. Am pierdut 19 kilograme de când soţul meu a murit, practic singurul lucru pe care îl mănânc e cenuşa”
Cenuşa soţului este pe terminate
Cassie a ajuns să guste din rămăşiţele soţului de aproximativ 5-6 ori pe zi, ajungând până în punctul în care a consumat deja un kilogram. Se simte vinovată pentru obiceiul ei ieşit din comun, dar nu se poate abţine: „Când deschid urna am un sentiment de fericire, este ca o adrenalină pentru mine şi...cu cât mănânc mai mult, cu atât mai multă emoţie simt, până când îmi dau seama că nu mai am multă cenuşă. Câteva minute mai târziu mă simt oribil pentru că am făcut asta. Mă face să mă simt jenată, ruşinată, dezgustată de mine, confuză şi nebună. Până la urmă trebuie să fii o persoană bolnavă ca să mănânci cenuşa cuiva”.
Exceptând ideea că cenuşa lui Sean se epuizează cu repeziciune, procedeul de îmbălsămare al trupului neînsufleţit, înainte de incinerare, include folosirea a opt substanţe chimice care pot provoca psihoză dacă sunt ingerate.
„Ştiind că am consumat deja un kilogram e foarte greu, mă simt foarte rău gândindu-mă că se va termina curând şi ştiu cum o să pot face faţă acestei pierderi. Trebuie să nu mai mănânc, l-am pierdut o dată, de data asta va fi vina mea că îl pierd din nou".
