Argentina este a doua cea mai mare țară din America de Sud, după Brazilia. Ca atare, problemele țării sunt greu de gestionat, iar atunci când mai apare și o criză economică lucrurile se complică și mai rău. Așa se face că această țară sud-americană a avut, la un moment dat, 5 președinți în doar două săptămâni. Cum a fost posibil acest lucru?
Cinci președinți în două săptămâni
La sfârșitul anului 2001 economia Argentinei s-a prăbușit, după ce autoritățile au încercat să lege cursul monedei naționale, peso, de dolarul american. Criza economică generată a fost cea mai gravă din istoria țării, sectorul bancar fiind în pragul falimentului. Inflația a explodat, banii nu mai aveau nicio valoare, iar peste această criză economică s-a suprapus și una politică, care a făcut ca Argentina să aibă cinci președinți în doar două săptămâni.
Fernando de la Rúa din partidul politic Uniunea Civică Radicală (parte a coaliției Alianța pentru Muncă, Justiție și Educație) a fost președintele Argentinei în perioada 10 decembrie 1999 – 20 decembrie 2001. Acesta a demisionat din cauza crizei economice, dar și din cauza faptului că nu a reușit să realizeze un guvern de uniune națională.
Ramón Puerta fusese numit președinte al Senatului, în plenul reunit al Parlamentului argentinian. Acesta era unul dintre liderii partidului de opoziție și, potrivit legilor în vigoare, a preluat funcția de președinte interimar al statului. Acesta a rezistat ca președinte doar două zile. Peroniștii, cum erau numiți membrii formațiunii din opoziție, erau printre cei mai influenți oameni din Argentina, în acea perioadă, astfel că au decis să numească alt președinte interimar, Adolfo Rodríguez Saá. Acesta a rezistat în funcție 8 zile.
Adolfo Rodríguez Saá a fost nominalizat pentru a fi președinte pentru o perioadă de trei luni, până la alegerile prezidențiale. Cu toate acestea, Rodríguez Saá și-a propus obiective foarte ambițioase pentru țară. În decurs de câteva zile, el a devenit însă nepopular după ce a numit o persoană coruptă în Guvern în ideea de a-și extinde puterea. Au izbucnit revolte și Rodríguez Saá a convocat o întâlnire a guvernatorilor peronişti, dar și-a dat seama că îi lipsește sprijinul. Acesta a demisionat la scurt timp.
Criza politică era tot mai acută, iar Senatul a rămas fără președinte și vicepreședinte, astfel că interimatul în fruntea statului a fost preluat de Eduardo Camaño, președintele Camerei Deputaților. Acesta a stat doar 3 zile în funcție, după care a fost înlocuit cu Eduardo Duhalde.
Acesta din urmă a rezistat în funcție un an de zile, timp în care a încercat să rezolve criza economică în care se afundase țara. Ulterior, la alegerile din 2003, Néstor Kirchner a fost ales președinte, potrivit onepagestories.home.
Sursa: Shtiu.ro
