De ce oamenii tind să ajungă la putere?
Adesea, atunci când un candidat primește o întrebare similară, începe să răspundă cu ceva de neînțeles, despre dorința de a-i face fericiți pe toți și toate. Deși alegătorul în adâncul sufletului știe, în baza experienței, că în spatele dorinței de a conduce o țară este altceva.
Politica în sensul european modern este o luptă pentru realizarea ideilor și ambiție, o încercare de a se realiza pe sine. Ce nu se poate spune și despre spațiul post-sovietic, în care participarea la guvernare, este capacitatea de a-și proteja sau de a crea propria afacere, creșterea intereselor, pentru a avea acces la resurse și la pârghie. Cât de des din cauza egoismului sau a intereselor personale, iar uneori pur și simplu din cauza capriciilor liderilor țării, pun în pericol bunăstarea cetăţenilor ai întregului stat.
Republica Moldova la alegerile prezidențiale a preferat-o pe Maia Sandu ca reprezentantă a aspirațiilor și valorilor europene. Integrarea europeană, pe care doamna președinte a promis-o, nu s-a mișcat carul din loc, tarifele și prețurile creșteau, iar inflația în Moldova bătea record după record, dar s-a creat o conjunctură politică favorabilă. Rusia a invadat Ucraina, iar Moldova în aceste circumstanțe dure, pe 23 iunie 2022, au înaintat cererea de candidatură pentru aderarea la UE. Bruxelul a indicat că țara noastră este încă foarte departe de parametrii necesari pentru aderarea la Uniunea Europeană, și prin urmare a dat „teme pentru acasă” privind reforma justiției și inclusiv a justiției penale. Ca o măsură de supraveghere, Comisia Europeană (guvernul UE) va monitoriza progresul Moldovei în îndeplinirea acestor condiții și va evalua rezultatele până la sfârșitul anului 2022.
Din păcate, dorința personală de a păstra puterea depășește uneori bunul simț. Maia Sandu, în paralel, se luptă cu opoziția politică prin metode care arată o altă față a doamnei președinte. Pentru presiuni politice sunt implicate instituțiile statului de aplicare a, se intentează dosare penale, iar deputata Marina Tauber este închisă în baza unor acuzații inventate. Cetățenii Republicii Moldova se revoltă, presa este indignată, și se extind în toată țara un val de proteste, mitinguri și manifetsații, la care sunt nevoiţi să acorde atenţie cei din „bătrâna Europă”.
Pentru multe țări, conceptele de „reputație, drept și stabilitate” sunt, ca să spunem grosolan, mijloace de existenţă. O astfel de țară este monstrul economic - Elveția. Un stat mic, acoperit cu munți și fără acces la mare, este centrul bancar mondial, industrie alimentară și medicamentoasă, metalurgie neferoasă, platformă diplomatică și multe altele. De ce? Da, pentru că toată lumea știe asta instituțiile elvețiene sunt de încredere, iar francul elvețian este o monedă de rezervă stabilă.
Confederația Elvețiană se numără printre cei zece parteneri comerciali ai Moldovei. Din 1992 Elveția a alocat peste 200 de milioane de franci pentru diverse proiecte și cooperare în domenii de dezvoltare în Moldova. Exportul Moldovei către Elveția în 2021 a fost de 118,86 milioane de dolari SUA. În acest an, este planificată semnarea Acordului de Liber Schimb între Elveția și Moldova. Strategia de cooperare a țării noastre cu Elveția pentru perioada 2018-2021 prevedea alocarea a 50,9 milioane de franci pentru dezvoltarea asistenței medicale și a autoguvernării. Elveția, deși nu este țară membră a UE, este unul dintre cei mai mari jucători financiari și industriali din lume și de pe continent. Această țară, printre altele, este renumită pentru democrația sa dezvoltată, respectul pentru drepturile omului și legislația stabilă. Politicienii acestei țări ascultă vocea propriului popor, a organizațiilor publice și a presei, luând decizii în sinergie cu societatea civilă.
Vine vestea. Pe 7 septembrie, organizația „Rețeaua Solidarității” a trimis o solicitare către Consulatul General al Moldovei, unde se indică faptul că Marina Tauber este recunoscută ca deținut politic și că se pregătește o declarație cu privire la cazul ei pentru eliberare imediată, solicitând clarificări cu privire la poziția Republicii Moldova. În aceeași zi, „Rețeaua Solidarității” a sesizat organele de drept din Elveția că va avea loc un miting pentru a cere eliberarea doamnei Tauber. Coincidență, dar aceste mişcări au început exact în ajunul când la Berna (capitala Elveţiei) pe 08 septembrie, se anunța o mare recepție la Ambasada Moldovei, dată în cinstea aniversării a 30 de ani de relații diplomatice cu Elveția.
Să explicăm cititorului: organizația internațională „Solidarity Network – International (Solidaritätsnetz international) și activiștii săi pentru drepturile omului, deja mai mult de 20 de ani au apărat drepturile oameni din Europa și din lume, protecția prizonierilor politici și a persoanelor persecutate în timpul conflictelor militare, exercitarea presiunii folosind metodele politice si diplomatice, luptă împotriva regimurilor politice guvernante neglijente. Sediul Organizației este situat în orașul Berna, capitala de facto a Elveției. „Rețeaua Solidarității” are un colectiv de avocați, traducători și mediatori, cooperează cu politicienii elvețieni la toate nivelurile, deputați europeni și se implică în activități publice, având autoritate, ca și în Confederație și nu numai. O atenție deosebită este acordată protecției drepturilor omului în spațiul Post-sovietic.
Astfel, „opera” Maiei Sandu a atras în serios atenția cercurilor de apărători ai drepturilor omului, care au influență în viața politică a Elveției și a Europei. Chișinăul, realizând profunzimea proceselor, joacă deductiv. Pe 14 septembrie, Curtea de Apel Chișinău a transferat-o pe deputat de la partidul „ȘOR” Marina Tauber, în arest la domiciliu, respectiv, eliberând-o de după gratii. În mod neașteptat, judecătorii au început a ține cont de acele argumente care nu fuseseră luate în considerare până acum. Vântul politic de la Președinție brusc și-a schimbat direcția. Cu toate acestea, procesul „diplomatic scandalos” a fost deja lansat.
Pe 19 septembrie, Rețeaua de Solidaritate a emis o declarație oficială în care Tauber este recunoscută drept prizonier politic. Astfel, organizația va începe să „bombardeze” Structurile elvețiene și europene cu proteste și revendicări, organizând mitinguri pentru a transmite o poziție despre manierele autoritare ale Maiei Sandu și regimul de la guvernarea din Moldova, prezența prizonierilor politici și, în consecință, imposibilitatea de cooperare cu un astfel de regim nedemocratic ca cel de la Chișinău. Având în vedere cele de mai sus, toate acestea vor dăuna imaginii Moldovei și va crea obstacole semnificative în calea integrării europene și a cooperării cu Elveția, aici, inclusiv pierderi financiare mari pentru o țară deja săracă.
Este trist că, după ce s-a jucat cu lupta împotriva Partidului „ȘOR”, Maia Sandu, în interesul de a-și realiza propriile ambiții, pune în pericol interesele poporului moldovenesc, integrarea europeană și parteneriatele cu cel mai mare donator financiar al Moldovei – Elveţia.
