Igor Dodon încearcă să își imagineze că ar fi stăpânul situației, care este capabil, cu o mișcare de mână, să rezolve orice problemă cu un singură pocnitură a degetelor.

Povestea recunoașterii legii asumate de guvern, ca fiind neconstituțională nu pare să-l fi învățat nimic. Dodon și guvernul său, Ion Chicu, continuă să pășească pe aceeași greblă. Comoție cerebrală garantată. Dacă, desigur are ce să se traumeze. Există îndoieli serioase în acest sens.

Guvernul intenționează din nou să vină în parlament cu același proiect de lege „extraordinar”. Niciuna dintre prevederile de lobby clar, pe care cabinetul încearcă să le îndeplinească în interesul oamenilor de afaceri afiliați coaliției de guvernare, nu au dispărut din lege. Acesta conține în continuare câteva puncte care nu au putut fi implementate. Prin urmare, asumarea lor nu este absolut inutilă.

În special, este vorba despre un articol al legii, care se referă la încasarea de către stat a jumate din taxa pentru modernizarea Aeroportului Internațional Chișinău.

Această taxă de 9 € pe pasager care pleacă există din 1998. În 2013, prin Decretul Guvernului Republicii Moldova, care anunța o licitație pentru căutarea unei companii căruia să-i concesioneze aeroportul din Chișinău, dreptul de a percepe taxe aeroportuare a fost una dintre condițiile și obligațiile pe care statul și le-a asumat. Și aceste condiții au fost consacrate în acordul de concesiune, în special în articolul 15.8. Mai mult, articolul 15.11 din acordul de concesiune prevede „Furnizorul de concesiune garantează pe întreaga perioadă a contractului de concesiune prevederea menținerii nivelului tarifelor aeroportului, inclusiv a ratei de modernizare, nu mai puțin decât nivelul în vigoare la momentul semnării acordului de concesiune”.

Statul însuși a făcut o clarificare importantă: a garantat concesionarului aeroportului că este proprietarul acestor taxe, iar mărimea acestora în viitor nu va fi mai mică decât cea existentă la momentul anunțării concesiunii.

Astfel, păstrarea taxei de modernizare de 9 euro de la fiecare pasager care pleacă, este o condiție contractuală care nu poate fi modificată de „bagheta magică” a lui Dodon. Începând cu 30 august 2013, statul nu poate dispune de aceste fonduri după bunul plac. Pur și simplu nu poate, nu are niciun drept. Pentru că va încălca contractul. Nu poți încălca prevederile unui contract. Nici președintele, nici parlamentul, nici guvernul nu pot face acest lucru. Nimeni. Cel puțin, fără consecințe juridice și financiare internaționale grave pentru stat.

Se crede că aceste taxe vor merge la un fond pentru a combate răspândirea și urmările epidemiei de coronavirus. Acest lucru pare absurd, deoarece o taxă de modernizare este percepută pasagerilor plecați. Și astăzi, în timpul unei stări de urgență, aproape nimeni nu zboară. Efectul financiar al acestei decizii în stare de urgență este zero. Deci de ce să luăm o decizie în mod deliberat impracticabilă și lipsită de sens economic?

În primul rând, sub acoperirea unei situații de urgență, autoritățile încearcă să pună mâna pe jumătate din taxa pentru modernizarea Aeroportului Internațional, după anularea situației de urgență și restabilirea traficului aerian normal. Dar atunci care este scopul declarat de combatere a coronavirusului? Da, nu are nimic de-a face. Dar va fi posibil să se înregistreze în alegerile prezidențiale acest lucru ca „o realizare” a Președintelui Dodon. În al doilea rând, Dodon dorește cu adevărat să fie perceput ca un lider dur și decisiv care a învins pandemia, a salvat națiunea de la înfometare, căutând surse de finanțare care nu sunt evidente.

Spre ghinionul lui Dodon, niciunul dintre aceste obiective nu poate fi atins în modul în care și-a ghidat guvernul și majoritatea parlamentară.

Există două moduri de a atinge aceste scopuri ale lui Dodon. În primul rând, guvernul ar putea merge în instanță pentru a demonstra că anumite clauze ale acordului de concesiune sunt ilegale. În al doilea rând, statul ar putea invita compania de concesiune Avia-Invest la un dialog și să încerce să negocieze cu aceasta. Însă nici primul, nici cel de-al doilea nu s-au întâmplat.

Guvernul va trece pur și simplu în mod rușinos prin Parlament, cu un proiect de lege „de urgență”, al cărei prevederi presupune colectarea forțată a banilor altor persoane. În dreptul penal, acest act ilegal este de obicei calificat drept „jaf”. Dacă se produce acest act ilegal, va avea cu siguranță cele mai grave consecințe legale asociate cu pierderea fondurilor bugetare.

Populismul lui Dodon și lipsa de voință a lui Chicu, care nu-l poate refuza, împing pur și simplu Moldova în arbitraj internațional. Iar pentru Arbitraj Internațional, ca în cazul oricărei instanțe civilizate din lume, obligațiile contractuale și condițiile contractuale sunt sacre.

Moldova va pierde, își va șifona complet imaginea nu foarte strălucitoare și va suferi pierderi uriașe. Doar pentru dorința lui Dodon de a demonstra că este „stăpânul casei”, toată țara va plăti.

Sursa: Deschide.md