Franțuzoaicele, în special pariziencele, nu au nicio idee despre fascinația care inspiră femeile, până în ziua în care descoperă într-o librărie din străinătate marea cantitatea de literatură dedicată lor. Lucrări scrise uneori de parizience care trăiesc în străinătate sau de străini care trăiesc la Paris, acest gen literar și această nișă își propun să-și educe cititorii în Parizianism, transmite BBC.
Iată câteva lucrări literare dedicate lor: How to be a Parisian, Wherever You Are de Caroline de Maigret, Sophie Mas, Audrey Diwan și Anne Berest; Dress Like a Parisian de Aloïs Guinut; Parisian Chic de Inès de la Fressange și Sophie Gachet; The New Parisienne de Lindsey Tramuta.
De-a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, Parisul a fost binecunoscut pentru saloanele sale literare, politice și artistice, adesea coordonate de femei. Cu ele în rol de gazde, mulți au fost scriitori precum Germaine de Staël sau George Sand, pictori precum Élisabeth Vigée Le Brun, activiști politici precum Manon Roland, artiști precum Laura Hayman sau chiar matematicieni precum Émilie du Châtelet. Aceste salonnières au lăsat o amprentă, chiar dacă au fost uneori înlăturate de contemporanii lor de sex masculin. Acele salonuri pariziene, provenite din toate mediile sociale, au oferit pariziencei o aură timpurie în imaginația lumii.
Belle Époque, în special, care a durat din 1871 până în 1914, a adăugat un avantaj sexual personalității sale. Imaginea pariziencei a devenit cea a unei femei scandaloase, nu numai curiosă, ci și aventuroasă, dornică să experimenteze actul sexual, să spargă convențiile, dornică să se elibereze de religie, familie și căsătorie. Romanciera Sidonie-Gabrielle Colette oferă arhetipul pariziencei de la acea vreme: o curiozitate insaciabilă pentru viață, dragoste și pofte, lupta ei de a se elibera de soți, gustul ei pentru scandal, lupta ei pentru a deveni independentă financiar prin talent și, de asemenea, prin farmec.
Sidonie-Gabrielle Colette
Din anii 1920 până în anii 40, vedete din clasa muncitoare precum actrița și cântărea Mistinguett și actorul Arletty, cu umorul lor ascuțit, au prezentat un personaj parizian la fel de puternic. Și celebra dansatoare Josephine Baker, deși era afro-americană, s-a simțit la Paris ca acasă – și a întruchipat perfect spiritul parizian.
Alături de o minte curiosă și o sete de emancipare – atât sexuală, cât și socială – parizianca a căpătat și un aer de mister și jucăuș în anii ’50 -’60. După cel de-al Doilea Război Mondial, societatea a fost invadată de brunete minione: Juliette Gréco; Leslie Caron, Gene Kelly. A apărut și enigmatica Jeanne Moreau. Parizianca a fost la modă și a avut stăpânire și încredere în sine.
Dacă Parisiana este văzută de departe ca fiind sexy, este de multe ori pentru că afișează o anumită încredere de sine. Dacă e la modă, probabil pentru că știe ce i se potrivește orice dimensiune are. Și dacă mulți o găsesc irezistibilă, este fără îndoială pentru că iubește atât de mult libertatea.
Vezi și: Meghan Markle sfidează regulile Casei Regale cu un mesaj despre alegerile din Statele Unite
