Scoaterea de la naftalină a proiectului de lege ce vizează neutralitatea permanentă trădează dorința acerbă a socialiștilor și comuniștilor de a intra din nou în grațiile Kremlinului după înfrângerea rușinoasă al lui Dodon la prezidențiale și a PSRM-ului la parlamentare, dar și profunda lor disperare după lamentabilul eșec al blitzkrieg-ului putinist în Ucraina. Acest proiect a fost elaborat la Moscova, inițial fiind prezentat de comuniștii lui Vorinin, apoi actualizat de socialiștii lui Dodon, iar în prezent propus de ambele partide. Mentalitatea de sclavi (ca reprezentanți consacrați ai sindromului Stockholm) îi fac pe comuniști și socialiști să ignore o realitate internațională indubitabilă: chiar și cele mai neutre țări din lume - Elveția, Austria, Irlanda, Suedia și Finlanda - alocă sume financiare considerabile pentru a-și "apara" neutralitatea, procentele din PIB-ul lor în scopturi militare fiind de 4-5 ori mai mari decât în Republica Moldova.
Insistența cu care comuniștii și socialiștii promovează proiectul acesta în parlament denotă repulsia lor totală vis-a-vis de existența Republicii Moldova ca stat democratic și european, mai degrabă aceștia văzând-o ca o gubernie a Rusiei. Făcătura rusească cu neutralitatea permanentă este o tentativă mai veche a Kremlinului de a obține recunoașterea internațională a "know-how"-ului pentru Republica Moldova: neutralitate permanentă, dar cu armata lor pe teritoriul nostru. E ceva similar cu așa-numitele "forțe rusești de menținere a păcii" în spațiul ex-sovietic (inclusiv în Transnistria), când părțile care s-au aflat în conflict armat sunt, în prezent, și "părți pacificatoare".
Atâta timp cât armata rusă de ocupație se află ilegal pe teritoriul nostru, nu poate fi vorba de vreo lege care să contravină prevederilor constituționale. Ca să-i parafrazăm pe Ilf și Petrov, urmează ca "𝐝𝐢𝐦𝐢𝐧𝐞𝐚𝐭̦𝐚" armata rusă de ocupație să plece definitiv și necondiționat din Republica Moldova, iar "𝐬𝐞𝐚𝐫𝐚" vom putea vorbi și despre neutralitate.
Zvârcolelile disperate ale conservelor rusești (în frunte cu kuliokarul Dodon, junele kominternist Vladik Bătrâncea și matusalemicul senil Voronin) trebuiesc combătute și respinse cu fermitate, deopotrivă cu alte proiecte "frățești" (dar în "pălărie moldovenească") privind "statute speciale extinse", elaborate la Moscova și prezentate la Chișinău atât de reprezentanții sindromului Stockholm de la noi, cât și de emisarii unor state și organizații internaționale.
Autor: Iurie Reniță
