Pentru unii artă, pentru cei mai mulți dintre trecători un moment bizar. Ne referim la un caz care a avut loc luni, 7 martie, în jurul orei 16.45 pe strada Ciuflea din Capitală. Mai exact, un bărbat, practic gol, desculț, dat cu vopsea albă, s-a plimbat într-un mod ciudat prin zona Mănăstirii Ciuflea. Așa am descris noi prima apariție a lui Rodion Trofimcenco, tot el și Mark Birth, pe străzile Chișinăului. În acel moment nu știam că este vorba despre un manifest față de războiul din Ucraina, o chemare lăuntrică, așa cum o descrie tânărul.
Iată că au trecut aproape trei săptămâni de la apariția misterioasă a acestuia pe străzile din Chișinău și astăzi aflăm care este întreaga istorie a acestuia. Deci, bărbatul care a trezit atâta interes este Rodion Trofimcenco, moldovean născut în Tiraspol și care a locuit mulți ani în Japonia.
Buna ziua. Eu sunt Rodion Trofimcenco. M-am născut în Tiraspol, am studiat psihanaliza în Sankt Petersburg. În 2003 m-am mutat în Japonia și am primit doctoratul în teoria artei. Am lucrat în calitate de curator independent. Acum dezvolt „Gallery Neo Tokyo”.
Am fost mult timp atras de aikido și artă, dar evenimentele din viață și condițiile pandemiei m-au împins mai mult către practica spirituală: yoga și meditație. Am început să studiez dansul și să pun în practică puterea transformatoare a artei. Mi-am revizuit abordarea galeriei și am decis să o extind într-un spațiu în care oamenii pot, prin diferite practici, să treacă la un nivel superior de existență, transformându-se. L-am numit Neo Tokyo Multiplex pentru transformarea corp-minte. Include cinci secțiuni: Artă, Filosofie/Psihoanaliza, Yoga/Meditație, Dans Ankoku Butoh și Muzică Techno.
În toamna lui 2021, tatăl meu a murit. Mi-a lăsat o casă în centrul Chișinăului. Am decis să construiesc prima „Gallery Neo Tokyo” în ea.
Mi-am luat bilet într-o singură direcție și am început să construiesc. Ceva groaznic s-a întâmplat chiar acolo. Oamenii au început să se omoare între ei. Bărbați, femei și copii mor atunci când ar fi putut trăi. Mulți și-au pierdut casele. Mulți au fost nevoiți să fugă. Fiecare zi este plină de mizerie și minciuni. Durerea m-a străpuns. A trebuit să-l eliberez. Pentru aceasta, am apelat la artă – dansul japonez Akoku Buto. El poate lua durerea și, cu ajutorul lui, poate atinge într-o persoană locul în care pulsează conștientizarea și iubirea universală.
Buto a apărut în Japonia în anii 60. Dansatorii își acoperă trupurile în alb pentru a-și șterge trăsăturile. Cu mișcări lente și o anumită stare de spirit, ele generează o mișcare care nu este calculată în prealabil și nu este determinată. Buto creează o gaură în realitatea familiară, ca o gaură într-un perete din care a căzut o cărămidă, astfel încât ceva universal, adevărat, apare.
Studiind Buto, am început să ies din Rodion Trofimcenco, din cadrul personalității mele. Am găsit vitalitatea dincolo de cuvinte, dincolo de identități, dincolo de atașamente, în continuă schimbare, în mișcare, în dans. L-am numit „Mark Birth”. Pe capul meu ras, chiar în centrul spatelui, am găsit un semn mare din naștere. Într-un fel, acesta este chipul lui Mark. Acesta este semnul nașterii. Semnul meu din naștere seamănă mai mult cu eu adevărat decât cu cel de pe pașaport, nu-i așa? Ai un semn de naștere?
Mark m-a tras afară. A văzut un loc abandonat în fața Hotelului Național. A recunoscut imediat scena din ea: un loc saturat de durere, unde puterea iubirii vibrează sub o crăpătură gata să se deschidă.
Primul dans a avut loc pe 7 martie. Nu există descriere pentru asta. Am fost duși la un spital de psihiatrie, unde polițiștii au constatat că nu există infracțiune, iar un consiliu de medici a stabilit că este „artă”. Am ieșit în a treia zi cu o confirmare că în spatele fiecărei uniforme se află un om.
Mark nu a fost mulțumit de asta. M-a chemat în același loc. Am fost uniți de durere și bântuiți de imaginea artistului japonez Dadakan, care în 1969, în timpul războiului din Vietnam, s-a plimbat cu o simplă inscripție „Să nu ucizi”. Am făcut același semn și Mark a dansat cu el. El „și-a bătut capul” împotriva „adevărului fundamental”, strângând la suprafață ceea ce se află în centrul ființei și ceea ce face dintr-o persoană un om. Vă rog să înțelegeți, e în afara argumentelor. Nu poate fi reluat prin logică. A te certa cu adevăr înseamnă a te împărți în toate registrele existenței. Nu ucide!
De data aceasta există un videoclip. A fost filmat de Serghei Stratulat. Fotografiile au fost realizate de Oleg Bezerdik. Coloana audio este „Kattegat” de Toki Fuko. Aș dori să le împărtășesc cu voi.
Buto nu poate fi scris. Vibrațiile pe care le produce pot fi experimentate doar aici și acum. Cu toate acestea, cred că mai există putere în aceste imagini. Deci, vi le trimit. De asemenea, mi s-a părut important să subliniez un loc în care îți poți întări conexiunea cu o dimensiune care nu te va lăsa prins în capul tău. Fac asta și pentru a arăta spre Buto, spre dans: cei care dansează nu ucid. Distribuie asta dacă ceea ce vezi rezonează cu tine. Funcționează.
Și acum te părăsesc și mă întorc la construcția „Gallery Neo Tokyo”. Până la următorul dans.
Pace!”
Sursa: Realitatea.md
