A doua aniversare a atacului rusesc asupra Ucrainei (deși acest război durează de 10 ani) este un moment al bilanțurilor, al speculațiilor intense despre viitorul conflictului, precum și al sondajelor de opinie. Deși inițial mulți au crezut în victoria Kievului – mai ales când ajutoarele militare au început să vină către Ucraina din mai multe părți – acum doar 10% dintre europeni mai cred că Ucraina va câștiga războiul. În Polonia, care se află într-o perioadă în care sentimentele anti-ucrainene sunt în creștere, 17,5% dintre participanții la sondajul United Surveys pentru radioul RMF FM și ziarul „Dziennik Gazeta Prawna” cred în victoria vecinilor lor. Sondajul mai arată că aproape jumătate dintre polonezi se așteaptă ca războiul dintre Rusia și Ucraina să dureze mulți ani și să se încheie cu distrugerea ambelor țări.

Și întrucât, potrivit multor experți, posibila victorie a lui Putin ar putea încuraja Rusia să atace mai multe state baltice, respondenții au fost întrebați și despre intenția Kremlinului de a ataca Polonia în viitorul apropiat. 47,4% au declarat că sunt de acord cu această afirmație.

Conform altui studiu, realizat tot în luna februarie a acestui an, dar de data aceasta de către Pollster Research Institute în numele cotidianului „Super Express”, 56% dintre respondenți se tem că se poate vorbi despre un război între Rusia și NATO.

Potrivit generalului Leon Komornicki, îngrijorările sunt mult mai mari în estul țării, aproape de granița cu Belarus și Ucraina. „La urma urmei, aici intră rachetele în spațiul nostru aerian. Este clar că e în creștere numărul celor care au o stare de spirit sumbră”, a spus fostul militar.

În timp ce Donald Trump pune la îndoială necesitatea existenței NATO, iar Putin spune că granițele Rusiei sunt infinite, polonezii își fac una dintre cele mai mari armate din Europa

Sondajele de opinie reflectă cu acuratețe harta actuală a stării de spirit. Deși războiul de la granița de est a Poloniei durează de doi ani, iar toată lumea devine din ce în ce mai indiferentă la imaginile și înregistrările dure de pe front și la solicitările de ajutor pentru refugiați, polonezii nu pot scăpa de sentimentul acut că războiul nu a fost niciodată atât de aproape în vremea celei de-a treia republici poloneze.

La televiziunea rusă propagandiștii declară pe față că, după victoria din Ucraina, Polonia și țările baltice sunt următoarele pe listă. Pe străzile Moscovei sunt ecrane TV pe care se poate vedea Vladimir Putin făcând o  declarație bizară pentru agenția TASS, și anume că „granițele Rusiei nu se termină nicăieri”. Odată tradusă în limbaj politic, vom primi un mesaj clar că Moscova își pune interesele mai presus de dreptul națiunilor la autodeterminare, care este fundamentul dreptului internațional. Aceste mesaje sunt în principal pentru urechile din interiorul țării, dar pe fondul rachetelor care cad asupra orașelor ucrainene, ele capătă un context sinistru. Mai mult, Kremlinul anunță creșterea efectivelor armatei de la 900.000 la un milion și jumătate de militari și crearea de noi districte militare la granița cu țările NATO.

Toate acestea se întâmplă într-un moment în care viitorul politicii americane față de Ucraina a devenit discutabil, pe fondul cursei pentru alegerile prezidențiale din Statele Unite. Pachetul de ajutor pentru Kiev este blocat în Congres, iar Donald Trump, care are șanse mari să ajungă din nou la Casa Albă, acuză Europa, în mitingurile sale electorale, că nu investește în armament și se ascunde constant în spatele Statelor Unite. De asemenea, el pune la îndoială în mod deschis articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, pe care se bazează de ani de zile întreaga strategie de securitate a Poloniei.

„Vor veni? Sau nu vor veni?" Această întrebare, care a stârnit teamă în polonezi timp de secole, a devenit din nou relevantă în ultimul deceniu.

La scurt timp după izbucnirea conflictului din Donbass în 2014, Ucraina – atacată de Rusia – a restabilit serviciul militar universal, urmată de Lituania. În 2017 Suedia a făcut același lucru, iar mai recent, Letonia. Anterior, încorporarea obligatorie era în vigoare doar în Danemarca, Norvegia, Austria, Elveția și Grecia. Italia, Franța, Spania, România și Serbia încearcă să restabilească serviciul militar sau cel puțin exercițiile militare obligatorii. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, spune direct că țara nu va scăpa de această decizie.

Discuția pe această temă este generată de temerile față de tonul din ce în ce mai agresiv al Rusiei față de Europa, deoarece Moscova – care recrutează aproximativ 100.000 de cetățeni pe an – descrie sprijinul țărilor NATO pentru Kiev aproape ca un casus belli.

În Polonia, miniștrii succesivi ai apărării naționale au dat asigurări că serviciul militar obligatoriu, suspendat în 2009, este de domeniul trecutului. Ministrul Apărării Mariusz Błaszczak (PiS) a declarat acest lucru în 2022. Același lucru a fost declarat recent de Ministrul Apărării din guvernul lui Tusk, Władysław Kosiniak-Kamysz. Ambii politicieni au încă un lucru în comun. Ei evită să răspundă la întrebarea dacă nu va exista încorporare pentru că nu este nevoie de ea sau, poate, pentru că statul polonez nu o poate face după o pauză de 15 ani?

Armata poloneză, așa cum au anunțat guvernele din ultima vreme, va deveni în zece ani cea mai mare armată terestră din Europa, cu un efectiv de 300.000 de militari, inclusiv 187.000 de profesioniști, aproape 1.600 de tancuri moderne, aproximativ 600 de obuziere și 500 de lansatoare de rachete capabile să lovească ținte de dimensiunea unui chioșc de ziare de la câteva sute de kilometri distanță. Ca Pasărea Phoenix, marina poloneză urmează să renască din cenușă. Conform planurilor, Polonia va deveni, de asemenea, o superputere în aer: 160 de avioane de luptă de ultimă generație, plus o programată dublare a flotei de elicoptere a țării. Pentru prima dată în istorie, Varșovia achiziționează avioane de avertizare timpurie și planifică o rețea de sateliți de recunoaștere proprii. Sistemul integrat de apărare aeriană aflat în construcție este deja considerat unul dintre cele mai moderne din lume – crearea lui va costa aproximativ la fel de mult cât construirea unei mari centrale nucleare.

Finanțarea pentru astfel de planuri ambițioase este asigurată de Legea Apărării Patriei, adoptată în urmă cu doi ani, conform căreia, începând din 2023, cheltuielile poloneze pentru apărare nu pot scădea sub 3% din PIB. În bugetul pe 2024 recent adoptat de Parlament, 118,14 miliarde de zloți (aproape 30 de miliarde de euro) au fost alocați pentru apărare, adică echivalentul a 3,1% din PIB-ului estimat. Împreună cu banii din Fondul de sprijin al forțelor armate din afara bugetului, cheltuielilor se vor ridica la aproape 38 de miliarde EUR, echivalentul a 4,2% din PIB. Noul guvern a preluat pur și simplu ștafeta de la predecesorii săi, un lucru salutat de majoritatea experților în securitate. Și asta nu reprezintă doar cea mai mare alocare din țările NATO. La nivel global, doar Rusia, Israelul și Coreea de Sud vor înregistra o pondere mai mare a cheltuielilor militare în PIB în acest an.

Cercetările arată că polonezii își doresc o armată puternică, dar nu vor să facă parte din ea

Scopul creșterii rapide a efectivelor și modernizării armatei poloneze este de a împiedica Moscova să încerce să verifice dacă Polonia poate fi atrasă înapoi pe orbita influenței sale politice și militare. Dar există și o necunoscută în această ecuație. Vor fi destui oameni dispuși să se alăture „celei mai moderne armate terestre din Europa”?

O analiză comandată de Senatul Republicii Polone, realizată anul trecut de dr. Michał Piekarski de la Institutul de Studii Internaționale și de Securitate al Universității din Wrocław, pare să confirme aceste îndoieli. O armată de 300.000 de soldați – după cum scrie Piekarski – va avea nevoie de până la 61.500 de voluntari noi în fiecare an, doar pentru a preveni scăderea din nou a rândurilor sale. Pentru a atinge numărul menționat mai sus în următorul deceniu, armata poloneză ar trebui să-și mărească personalul cu până la 11.000 pe an începând cu anul acesta. Între timp, conform Oficiului Central de Statistică, în Polonia trăiesc doar puțin peste 2 milioane de bărbați cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 de ani (iar numărul va fi și mai mic la generațiile care urmează). Renunțând la recrutarea obligatorie, o armată profesionalizată va trebui, așadar, să lupte pentru acești oameni pe baza unor principii ce țin strict de piața liberă.

Ca exemplu al provocărilor care urmează, dr. Piekarski a menționat recrutarea șoferilor de camion. În decurs de un deceniu, armata poloneză va fi echipată cu cel puțin 500 de lansatoare de rachete pe roți din sistemul american HIMARS și din cel coreean Chunmoo. Dacă armata vrea să antreneze doar două echipaje pentru fiecare dintre ele, cererea de șoferi de camioane autorizați,  și asta doar pentru unitățile de rachete, va crește cu până la o mie de oameni. Astăzi, salariul unui soldat profesionist din armata poloneză este de doar 1.190 EUR. Un subofițer primește un maxim suplimentar de 285 de euro. Între timp, pe piața civilă, care se confruntă și cu un deficit de șoferi, se plătește în medie de două ori mai mult.

„După atacul Rusiei asupra Ucrainei, armata poloneză a observat o creștere a interesului față de apărare și un interes semnificativ pentru serviciul militar”, spune Michał Piekarski. „Dar a fost doar un impuls care i-a adus mai aproape de armată pe cei care oricum erau cei mai apropiați de ea datorită viziunii asupra lumii sau intereselor lor, sau cei care au înțeles că cetățenia înseamnă și disponibilitatea de a apăra statul și societatea. Totuși, în raport cu întreaga societate, armata poloneză are nevoie de o nouă imagine care să-i facă pe tineri să nu mai considere serviciul obligatoriu ca pe un dezastru în viețile lor. Între timp, machismul și martiriul nesănătos predomină încă în narațiunea poloneză a apărării. În această situație, nici măcar restabilirea serviciului militar obligatoriu nu va schimba semnificativ situația personalului armatei. Mulți tineri vor încerca oricum să evite serviciul”. Într-un studiu realizat în urmă cu un an de IBRiS, 41% dintre respondenți au evaluat extrem de pozitiv planul de creștere a dimensiunii armatei poloneze la 300.000 de soldați. În același timp, doar 12% au fost în favoarea restabilirii serviciului militar obligatoriu de 9 luni. 44% dintre respondenți au fost categoric împotrivă.

Acordurile executive de achiziționare a armelor încheiate după alegeri indică faptul că noul guvern, cel puțin deocamdată, se îndepărtează de fantoma celor trei sute de mii, vizând o armată de aproximativ 150-170 de mii. Este aproape sigur că formarea Diviziei suplimentare de infanterie a legiunii înființată anul trecut va fi suspendată; scopul care trebuie atins acum este de a asigura patru divizii existente echipate cu o cantitate mare de arme moderne. Dar asta, în afară de bani, necesită și timp.

Câți militari pregătiți pentru serviciu și capabili de operațiuni militare are acum Polonia? Ministerul Apărării Naționale se laudă pe site-ul său cu un număr de 164.000. Cu toate acestea, informațiile neoficiale de la armata însăși arată că este vorba despre aproximativ 45-50 de mii. Este cam cât aveau ucrainenii când au intrat în ofensivă vara trecută pe doar câteva zeci de kilometri de pe frontul de la Zaporojie. Lungimea totală a granițelor Poloniei cu Belarus și regiunea Konigsberg depășește 600 de kilometri.

Starea armatei poloneze se „datorează” cam tuturor guvernelor aflate la putere de când Polonia a aderat la NATO. Garanțiile aliate, inclusiv un loc sub umbrela nucleară a SUA, au stat la baza gândirii poloneze despre securitate. De la începutul acestui secol, prioritatea Ministerului Apărării Naționale a fost construirea unei armate cu capacități de intervenție semnificative, care să obțină recunoașterea aliaților prin participarea la misiuni în afara Poloniei. Dimensiunea de bază a funcționării forțelor armate, adică protecția propriilor granițe, a dispărut în plan secund pentru că, până la urmă, „NATO ne va proteja”.

Bugetele europene de apărare cresc, dar Trump încă vrea ca SUA să părăsească NATO. Va putea Europa să se apere singură și va veni în ajutorul Poloniei dacă va fi necesar?

Pentru oricine mai crede că cel mai important avantaj al armatei poloneze este apartenența sa la NATO, evenimentele din ultimele săptămâni trebuie să fi fost un duș rece. În ianuarie, Politico a scris că, în timpul președinției sale, Donald Trump i-a spus Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, că  el nu va veni niciodată în ajutorul Europei în cazul unui atac și că NATO este „moartă”. Apoi, recent, la evenimente de campanie, printre altele la unul în Iowa, Trump a spus că „felul în care ne tratează va determina dacă ne îndeplinim obligațiile față de NATO”.

Deci, ne va „apăra” alianța? Generalul Keith Kellogg, fost consilier pentru securitate națională al vicepreședintelui american Mike Pence, într-un interviu acordat agenției de presă poloneze, a dat asigurări că Donald Trump nu va retrage SUA din acest pact. „Este om de afaceri, iar abordarea lui față de NATO este în felul următor: dacă nu vă respectați partea de învoială, înțelegerea cade”, spune Kellogg. Cuvintele lui Trump pot fi, prin urmare, înțelese mai degrabă drept un avertisment.

Ele pot fi luate drept un avertisment, dar, după cum recunoaște fostul consilier pentru securitate națională al lui Trump, John Bolton, fostul președinte nu glumește când vorbește despre retragerea SUA din Alianță. „Eu însumi am asistat la evenimentele de la întâlnirea de nivel înalt de la Bruxelles din 2018, când a fost foarte aproape”, a spus Bolton pentru Gazeta Wyborcza. „Folosește NATO pentru a arăta ce vrea în politica internațională. Iar asta slăbește în același timp NATO. Dar nu cred că lui Trump îi pasă. El nu înțelege esența Alianței. În înțelegerea lui, SUA oferă protecție țărilor europene și Canadei și nu primește nimic în schimb. Iar europenii nu vor să o facă singuri, pentru că multe țări încă nu cheltuiesc acel 2% din PIB promis pentru apărare. Trump nu înțelege că NATO operează în dimensiuni diferite, este o Alianță de apărare colectivă și toți beneficiem de faptul că suntem membri”.

Ceea ce pare să nu înțeleagă Donald Trump este că, pentru Washington, NATO este mai mult decât o simplă alianță defensivă; este un vehicul prin care SUA poate juca un rol în politica mondială mult mai important decât ar putea singură. Menținerea angajamentelor luate față de partenerii din Europa este, de asemenea, de o importanță cheie pentru percepția locului Statelor Unite în Pacific, o arenă pe care toate părțile americane o consideră strategică pentru viitor. Este ușor de imaginat cum ar reacționa Seul sau Tokyo la o posibilă retragere a Americii din Europa. Ca să nu mai vorbim de Taipei, care, ca și Varșovia, și-a bazat strategia de securitate pe parteneriatul cu Washingtonul.

Prin urmare, este posibil ca ceea ce mulți percep greșit astăzi ca fiind moartea NATO să fie de fapt așa-numitul său moment hamiltonian. Așa cum Războiul de Independență i-a făcut pe reprezentanții statelor americane individuale să conștientizeze necesitatea de a forma o alianță și de a-și asuma o datorie comună, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei i-a făcut pe membrii europeni ai NATO să realizeze că vremurile în care se puteau baza (în cea mai mare parte) pe SUA pentru securitatea lor au trecut. În 2022, bugetele militare din întreaga lume au crescut cu 3,7%, până la 2,2 miliarde de dolari, dar în Europa a existat o creștere de aproximativ 13% în medie, unele dintre țările cele mai apropiate de Rusia mergând cu mult peste această cifră – s-a înregistrat o creștere de 36% în cheltuielile militare ale Finlandei și 27% în cele ale Lituaniei.

În același timp, după cum subliniază directorul adjunct al Centrului pentru Studii Orientale, Justyna Gotkowska, lucrările la planurile de apărare s-au accelerat la nivel tactic: „Alianța are deja un plan pregătit pentru a răspunde unei potențiale agresiuni rusești pentru aproape fiecare secțiune a graniței sale de est. Au fost atribuite sarcini și le sunt atribuite forțe specifice. Suntem încă departe de pregătirea operațională, dar este totuși un progres uriaș”

Rusia a atacat deja NATO, așa că statele membre, inclusiv Polonia, ar trebui să-și intensifice pregătirile pentru a descuraja Moscova să înceapă un război în toată regula

În 2023, doar zece țări NATO și-au cheltuit mai mult de 2% din PIB pentru apărare, adică minimul convenit în comun în timpul summit-ului alianței din Țara Galilor din 2014. Liderul incontestabil este Polonia, care a cheltuit 3,9% din PIB. Pe locul doi s-a clasat SUA (3,49%), iar Grecia a închis podiumul cu 3,1% din PIB.

Cu toate acestea, nu lipsesc țările care abia au depășit nivelul de 1% (Spania 1,26%, Slovenia 1,35%). Germania, cea mai populată și mai bogată țară din Europa, a cheltuit doar 1,57% din PIB pentru apărare anul trecut. Ca urmare a acestui eșec cronic de a cheltui mai mult pentru armată, Bundeswehr se poate baza în prezent pe doar 60% din echipamentul de care are nevoie, „de la sisteme de artilerie la corturi”.

Și timp nu prea mai este, pentru că Rusia a atacat de fapt deja NATO. Agenții săi au efectuat mai multe tentative de asasinat în Marea Britanie, pe lângă acțiuni hibride, care, după cum știm astăzi, au contribuit semnificativ la decizia de la referendumul Brexit. Franța a descoperit o rețea de câteva sute de portaluri de internet cu propagandă rusă care vizează țările europene. În Cehia a explodat un depozit de muniții, pe care poliția locală o atribuie activității agenților ruși. Aproape în fiecare zi, NATO se confruntă cu provocări din partea forțelor aeriene ruse, care, cu transponderele oprite, se apropie de spațiul aerian NATO și îi obligă pe aliați să-și bruieze avioanele. În 2015, forțele aeriene turce au doborât chiar un bombardier rusesc SU-24 care a încălcat spațiul țării. Justyna Gotkowska subliniază că toate acestea sunt semne de avertizare și că NATO le ia în seamă, și la fel ar trebui să facă și Polonia: „NATO ca întreg și Polonia ca membru al său se pregătesc pentru diverse scenarii. De la sabotaj, prin atacuri hibride ale „omuleților verzi” la granița cu Belarus, la un conflict pe scară largă. Acesta din urmă mi se pare cel mai puțin realist în acest moment, dar Rusia a demonstrat deja că joacă așa cum îi permite adversarul său. Sunt multe motive pentru care Kremlinul nu va putea să își reconstruiască  capacitățile militare pierdute în Ucraina în următorii doi sau trei ani. Acesta este intervalul pe care Polonia trebuie să-l folosească pentru a-și consolida armata și poziția internațională. Dacă nu facem acest lucru, se poate întâmpla ca Rusia să se arunce din nou și să verifice cât de puternic este adversarul cu care are de-a face.”

Ca parte a acestor pregătiri, efortul pentru schimbarea atitudinii față de apărare în Polonia pare a fi o necesitate. Aceasta este o țară care a pierdut aproape 6 milioane de cetățeni (în principal de origine evreiască) în războiul anterior, iar 180.000 de clădiri au fost distruse. Chiar și câteva generații mai târziu, societatea încă poartă trauma războiului, dar asta nu se traduce prin sentimentul că trebuie să fii pregătit pentru ce e mai rău. Polonezii sunt mai degrabă reticenți în a deține arme de foc, ignoră instruirea în materie de siguranță și prim ajutor sau acceptă situația în care administrațiile locale nu investesc în adăposturi urbane. De asemenea, polonezii nu sunt dornici să lupte - asta arată un studiu IBRiS realizat în decembrie 2023 în numele cotidianului „Rzeczpospolita”. La întrebarea: „ce ați face în cazul unui atac militar al Rusiei asupra Poloniei”, 29% dintre respondenți au declarat că sunt pregătiți să ajute, de ex. ca voluntari într-un spital. 15,7% dintre respondenți au răspuns că s-ar oferi voluntari pentru a se alătura armatei. Cu toate acestea, 37,4% ar alege să plece din țară, iar fiecare al cincilea polonez (22%) nu ar face nimic în fața agresiunii străine.

Polonezii au mai puține probleme în a răspunde la întrebarea dacă Polonia, urmând exemplul unor țări NATO, ar trebui să restabilească proiectul serviciului militar obligatoriu suspendat în urmă cu 15 ani. Într-un sondaj realizat în toamna anului 2023, comandat de Academia de Arte Războiului, 60% dintre respondenți au răspuns că nu cred că următorul guvern va îndrăzni să introducă serviciul militar obligatoriu pentru toți cetățenii. Limitele conviețuirii dintre armată și societate acceptabile pentru polonezi sunt stabilite, după cum a arătat același studiu, la exerciții militare ciclice pentru bărbații cu vârste de până la 35 de ani.

Generalul Mirosław Różański, fost comandant general al armatei poloneze și în prezent președinte al comisiei pentru apărare națională din Senat, nu pare să fie îngrijorat de astfel de sentimente. Da, în contextul planurilor de construire a unei armate de 300.000 de oameni, reticența generalizată de a servi în armată ridică îngrijorări justificate cu privire la șansele implementării lor. „Dar să ne întrebăm dacă avem cu adevărat nevoie de o armată atât de mare”, a spus Różański. „După părerea mea, a vorbi despre dimensiunea forțelor armate separat de competențele pe care ar trebui să le aibă nu are sens. Cred că avem nevoie de o armată care poate detecta, identifica și combate eficient amenințările înainte ca acestea să ajungă chiar la granițele noastre. Aceasta înseamnă că ar trebui să construim o armată de profesioniști înalt pregătiți, dotați cu echipamente moderne, care vor ajuta la anihilarea avantajului numeric al inamicului.”

Potrivit lui Różański, echipamente mai moderne înseamnă mai puțină nevoie de oameni care să le opereze, deoarece robotizarea face și ea parte din ce în ce mai mult din tehnologiile militare. Iar mai puțini soldați înseamnă costuri mai mici pentru funcționarea curentă a armatei și, prin urmare, mai mulți bani pentru pregătirea oamenilor în serviciu și achiziționarea de noi arme. Cercul se închide. Różański oferă drept exemplu lansatoarele de rachete americane M142 HIMARS, care au fost deja comandate pentru armata poloneză. „Permit lovirea cu precizie a unor ținte situate până la 300 de kilometri distanță. Au nevoie de trei soldați pentru a le opera. În același timp, vechile lansatoarele poloneze WR-40 Langgusta sunt operate de cinci persoane, iar raza maximă de acțiune a acestora este de numai 40 de kilometri”, a spus generalul Różański.

Cu toate acestea, rămâne întrebarea dacă guvernul lui Donald Tusk, implicat în războaie interne cu președintele Duda și partidul lui Kaczyński, va fi capabil să dezvolte o strategie adecvată de modernizare a armatei, astfel încât aceasta să fie perfect pregătită să apere granița poloneză din est, care este, totodată, și granița de est a UE.

AUTOR: Michal Kukawski, VERIDICA.RO

ABONEAZĂ-TE LA CANALUL NOSTRU DE TELEGRAM - PARANTEZE.MD