O femeie de 60 de ani, originară dintr-un sat din raionul Călărași, a ajuns să locuiască într-o gură de canalizare din cauza pandemiei.

Într-un reportaj realizat de Oameni și kilometri, Elena povestește că locuia de câteva luni la fiica sa în Focșani, România, dar a revenit în Republica Moldova pentru a-și perfecta actele, transmite Știri.md.

Acest lucru s-a întâmplat anul trecut, exact la început de pandemie. Revenită la Chișinău în mijlocul nopții, femeia a rămas să înnopteze în Autogara Centrală, însă când s-a trezit a realizat că i-au fost furate actele și banii:

„Tremuram ca varga și nici nu-mi amintesc când am adormit. Când m-am trezit, torbele cu haine erau, dar gentuța cu acte ia-o de unde nu-i”, povestește femeia.

Rămasă fără bani și acte, femeia a ajuns să locuiască într-un canal din parcul La Izvor, iar când a prins la curaj și și-a sunat fiica, aceasta i-a trimis bani, însă și cu actele perfectate, din cauza pandemiei și a vămilor închise, Elena nu poate reveni la fiica sa.

Casa în care locuia înainte în R. Moldova ar fi dărâmată, iar din rude nu mai are la cine să meargă, așa că de un an de zile, casa ei este o gaură sub pământ, alături de un recidivist eliberat recent din închisoare.


„Nu văd absolut nicio soluție la situația asta. Mă crezi? Idee n-am. Am deam’ 62 de ani, sunt bolnavă și nu pot lucra. Cu virusul ăsta, fiica nu poate să vină la mine. Trebuie să stea în carantină. Are nevoie de câteva mii de euro. De unde banii ăștia? Fratele meu cel mijlociu e stabilit în Franța, are și el nevoile lui. Cel mai mic, a rămas în casa părintească, dar el are o grădiniță de copchii, cinci la număr. Are familia lui, problemele lui. Să mă duc și eu pe capul lor? Primesc pensie, da. Dar îs două copeici în cruce, îmi ajung de mâncare și pentru medicamente. Noroc că îmi mai trimite și Iulia puțin din puținul ei. Aștept și eu într-o zi să spun: La revedere, viață, și să mă duc”, spune Elena.

Elena s-a născut într-un sat din raionul Călărași, fiind primul copil din cei trei ai familiei de gospodari cu casă în centrul satului.

„Mama a terminat institutul din Harkov, Ucraina, și lucra ca meteorolog. Apoi s-a mai angajat pe jumătate de normă ca agronom la noi la colhoz. Tata, în schimb, era electrician. Trăiam bine, ca toată lumea din acea perioadă”, își amintește Elena.

După ce a terminat zece clase, Elena a venit la studii la Chișinău. A învățat trei ani la Tehnicumul Tehnologic (în prezent, Colegiu Tehnologic din Chișinău – n.r.), după care a fost repartizată la lucru.

„Aveam atunci o mătușă în Chișinău care lucra în miliție și mi-a spus: Lena, tu nu te izghi la lucru în Chișinău, du-te mai bine undeva în raion. Și eu mi-am ales economist la șahta (din rusă: mina) din Cricova.”

Citește întreaga poveste de viață a Elenei pe oamenisikilometri.md.